Pe mare calc s-ajung la tine
ca soarele pe valul ei,
pătrund adânc printre suspine
s-aduc lumină-n ochii tăi.
Pătrund în perla din adâncuri,
și-i fur argintul de pe ea,
să colorez a tale câmpuri
și gura ta de catifea.
Coroana florilor frumoase
se-aruncă toată către mare,
și valurile curg spumoase
ca o iubire-n alergare.
Îți simt parfumul cum plutește,
ca fulgii mici de păpădie,
cum marea-i plimbă și-i iubește,
în farmecul din apa vie.
Mai spune-mi tu că mă dorești,
frumoasa mea cu ochi de stele,
luceafăr blând ce strălucești,
ca o icoană sus în ele.
Mai am puțin și-ajung la mal,
și-ți văd lumina de pe plajă,
cum curg cascade în aval,
și cum privesc spre a ta vrajă.
Cum marea joacă între maluri,
ca un rubin ascuns în soare,
cum coama nopții curge-n dealuri,
ascunsă-n stele căzătoare.
Acum te văd, și îmi ești dragă,
și îți vorbesc adevărat,
nimic din lumea asta-ntreagă,
nu are chipul tău curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu