vineri, 14 decembrie 2012

DRUMUL TACERII.




 
 Acum mă pregătesc să vin la gura ta în prag de seară.
 că-mi este dor iubirea mea să te ating pe buze iară,
 de când noi ne-am iubit pe rând în serile ce-au fost frumoase,
 din gândul meu nu ai plecat decât ca flutur de mătase.
 
 Și te-ai întors iar când ai vrut, și-ai adormit în gândul meu,
 atunci iubire am știut că mă iubești și sunt al tău,
 mai este-o și și inc-o zi,  și mă pornesc să vin la tine,
 să mă aștepți atunci când știi că răsăritul nu apune.
 
 Te-ascund în lacăte de aur și nu te las să pleci din gând,
 că-mi ești icoana care arde în dorul meu pe care-l plâng,
 și lacrimile tale curg ca mirul sfânt pe gura mea,
 când le sărut apoi pe rând tu te ridici ca fulg de nea.
 
 Avem aripi când ne iubim și când privim la steaua noastră,
 suntem doar îngeri în destin cum e lumina în fereastră,
 și când luceferii se-aprind , se-arată nunta lor din stele,
 și-a mea mireasă să te prind, în valsul care curge-n ele.
 
 Și-apoi cobor încet cu tine în așternutul din tăcere,
 să te iubesc atât de tare, când inima din piept mi-o cere,
 când visul plânge iar în mine și lacrimile lui le beau,
 rămâi iubirea mea frumoasă în care vrau mereu să stau.
 
 Și vreau să nu ne doară gândul, să fim doar noi când ne iubim,
 să înflorim iubirea noastră și-n clipa timpului să fim,
 să punem semnul de iubire în fața sfântului altar,
 și-n bolta stelelor divine, mireasa mea să-mi fii în dar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu