sâmbătă, 22 decembrie 2012

SARUTUL PASILOR IUBIRII.



 
 Sunt pașii tăi pe-a mea alee, îi văd c-adesea ai trecut,
 de undeva din amintire când fulgi de stele sau născut,
 și dacă nu era iubire nici dragoste n-am fi avut,
 am vrut să strig să mă aștepți, dar ca năluca te-ai pierdut.
 
 Te-ai risipit ca adierea ce curge lin într-o furtună,
 și-am tot privit la pașii tăi cum iar au curs pe a mea strună,
 și dac-ar fi s-aleg din toate iubitele ce sunt pe lume,
 aș săruta doar pașii tăi, și gura ta, și al tău nume.
 
 Sau scuturat toți trandafirii și frunza lor adie-n vânt,
 iubirea noastră încă strigă ca un sigiliu-n legământ,
 când curge ceara-n lumânare în fața sfântului altar,
 tu vei veni ca o mireasă să te iubesc în noapte iar.
 
 Răpit de dragostea nebună în care tu m-ai îmbătat,
 m-ai amețit cu vinul tău și în săruturi mi-ai cântat,
 mi-ai așezat polen pe buze, furat din cupa zeilor,
 și te-ai iubit numai cu mine în asfințitul stelelor.
 
 Acum se-arată coama-n rouă ce strălucește în rubine,
 chiar dacă soarele iar plânge în drumul nostru din destine,
 și lacrimile lui de raze iar au căzut pe ochii tăi,
 ca o prințesă care fuge să guște iar din ochii mei.
 
 Și dacă n-ar fi fost iubirea ce să născut pe coama nopții?
 mai sărutăm eu gura ta dacă cădeam în clipa morții?
 aș fi murit iubirea mea străpuns ca mielul la tăiere,
 și-aș fi rămas în ochii tăi o amintire în tăcere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu