Nu-i vîna ta că ești fecioară
și că în ochii mei tu dormi,
chiar dacă frigul de afară
îți fură floarea ta din pomi.
Și dacă știu că fugi prin maci
să prinzi doar fulgi de păpădie,
te-aș lua de mână să nu-i calci
să nu rănești a lor câmpie.
Mai lasă-mă să te privesc
în ochi-n care eu adorm,
să-ți fiu în ei când te trezesc
și dragostea în ei să-ți torn.
Și lasă-mă să-ți fiu lumină
ce curge lin pe ochii tăi,
iubirea mea iar te alină
când stelele coboară-n ei.
Ești minunată și frumoasă
când curge roua-n dimineață,
ești adierea ce se lasă
pe chipul tău și a ta față.
Ești că un fluture de noapte
ce cauți să te-ascunzi în vis,
atunci iubirea încă poate
să mai răsară-n paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu