A fost odata ca-n poveste,
O prea frumoasa zana,
A fost, si inca-n vis mai este,
Frumoasa si senina.
In rasarit cand aparea,
Frumoasa ca o floare,
Nimeni ca dansa nu era,
N-avea asemanare.
Se oglindea cu chipul ei,
In roua de la soare,
Si ochii, ii erau vapai,
Era, frumoasa tare.
Cand se plimba era divina,
Cum erau stelele pe cer,
Si-n zborul ei, pe luna plina,
Lucea, ca astrele-n eter.
Avea,un singur dor in ea,
Vroia, sa simta,fericirea,
Nimic,in viata nu conta,
Cand isi dorea, in vis iubirea.
Dar a venit un print la ea,
Si a cerut-o de sotie,
I-a spus, ca e iubirea s-a,
Si-o vrea cu totu-n vesnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu