La izvorul de iubire,
Vine mindra mea fecioara,
Cu ulciorul sa il umple,
Cu parfum de primavara.
Cum apare fermecata,
Stralucind pe la izvor,
Cu privirea ei curata,
Potolindu-si al ei dor.
Trece calma si frumoasa,
Cu priviri frmecatoare,
Pletele in vint se lasa,
Stralucind frumos la soare.
Glasul inimii o cheama,
Sa se spele cu iubire,
Chipul ei frumos din rama,
O transforma-n fericire.
Cind se lasa noaptea alba,
Luminata sus de stele,
Luna cu a ei podoaba,
Zboara-n vis cazind prin ele.
O privesc pe clar de luna,
Aducind iubirea-n mine,
Toate stelele se-aduna,
Candelabru ca sa-i fie.
Vine mindra mea fecioara,
Cu ulciorul sa il umple,
Cu parfum de primavara.
Cum apare fermecata,
Stralucind pe la izvor,
Cu privirea ei curata,
Potolindu-si al ei dor.
Trece calma si frumoasa,
Cu priviri frmecatoare,
Pletele in vint se lasa,
Stralucind frumos la soare.
Glasul inimii o cheama,
Sa se spele cu iubire,
Chipul ei frumos din rama,
O transforma-n fericire.
Cind se lasa noaptea alba,
Luminata sus de stele,
Luna cu a ei podoaba,
Zboara-n vis cazind prin ele.
O privesc pe clar de luna,
Aducind iubirea-n mine,
Toate stelele se-aduna,
Candelabru ca sa-i fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu