Naluca.

In lacul sufletului meu plutesti,
Pe plaja lui, pavata , cu iubire,
Privesc, si stiu, c-acolo te gasesti,
Scaldandu-te-n eterna fericire,

Sunt urme, ce le lasi cand treci,
Ca semn, ca ai trecut, Prin mine,
Si clipele frumoase, le petreci,
Cand inima, iubirea pune-ntine.

Calatorim, fara sa stim de timp,
Si vreau pe tine, sa te mai iubesc,
Caci vreau cu tine, sa nasc un anotimp,
Si cu iubirea noastra, sa-l impodobesc.

Traim in clipa, multa fericire,
Fiindca doar ea, conteaza, pentru noi,
Din ea, ni-sa nascut, noua iubire,
Ce o valsam in farmec, doar noi doi.

S-aducem ploaia, sa ude anotimpul,
Sa infloreasca , inimile-n noi,
C-atunci, noi vom zbura ca timpul,
Si clipele iubirii, vor curge in suvoi.

Privesc nisipul, pe care il pasesti,
Si simt cum lasi, in urma ta mistere,
Calatoresti, cand vrei sa ma iubesti,
Si gura ta, e dulce, ca de miere.