Ciinele si cersetorul.

La o margine de drum,
Sta un cersetor si plinge,
Saracia de acum,
Niciodata n-o va-nvinge.

Drumul este calea lui,
Dar si piinea ce-a dorita,
Linga laba ciinelui,
Viata lui, este sortita.

Zi de zi, prin vint si ploi,
Isi cerseste alinarea,
Ca in viata de apoi,
Sfinta-si va sfinti chemarea.

Nu e diferenta mare,
Dintre el si dintru-n ciine,
Amindoi, le sunt chemarea,
Cind maninc-un colt de piine.

Nu-si tradeaza prietenia,
Totdeauna au credinta,
Stiu ce este omenia,
Dar , traiesc in umilinta.

Isi impart un colt de piine,
Cind maninca amindoi,
Viata lor ce-o au de ciine,
Pina-n viata de apoi.

Sunt scuipati, jigniti intru-na,
Stind la margine de drum,
Dar in suflet au lumina,
De la Dumnezeu acum.

Patul, le este pamintul,
Si cu cerul se-nvelesc,
Dulce le este cuvintul,
Chiar de-n viata chinuiesc.

Se iubesc unul pe altul,
Fac acela-si pas pe drum,
Sunt saminta din aluatul,
Ce dospeste-n cer acum.

Vor intra in vesnicie,
Si vor fi nedespartiti,
Pina-n vesnica vecie,
Ei vor fi cei mai iubiti.