sâmbătă, 16 iunie 2012

Chipul mamei.





Esti blanda, si suava mama,
Stand sus, la masa Domnului,
Ti-am pus iubitul chip, in rama,
Facut aici, de mana omului.

Tu nu mai esti, fiinta care-ai fost,
Si stiu ca esti un inger fericit,
Mai educat, si mi-ai facut un rost,
Fiindca cu sufletul din tine, m-ai iubit.

Acum ma duc, la tine la mormant,
Sa iti aprind in zori o lumanare,
iti voi vorbi, cu blandul meu cuvant,
Si pe mormant , iti rasadesc o floare.

Se scurg, arzand, atatea lumanari,
Si ard, de cate ori, le-aprind,
Tu ma privesti de undeva din zari,
Si-n chipul meu, as vrea sa te cuprind.

Mormantul, l-am facut, palat de flori,
Sa dormi, sub campul inflorit,
Sa simti, tu farmecul, frumoaselor culori,
Ca doar pe tine, mama, te-am iubit.

Sunt eu cu tine-acum, ca sa vorbesc,
Ca-mi este dor, s-aud al tau cuvant,
Si langa mine, mama te doresc.
Ca-mi este dor , de blandul tau alint.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu