Ciinele fidel.

Un ciine pribegea destinul,
Calatorind in saracie,
Gusta in fiecare zi pelinul,
Dormea in codrii din cimpie.

Era fidel in drumul sau,
Traia in plina libertate,
Si nu stia ce-i ala rau,
Nici nu avea in el pacate.

In drumul sau el se hranea,
Cu cei dadea doar domnul sfint,
Visa mereu la steaua sa,
Prin ger , prin ploaie , si prin vint,

Era doar ciinele fidel,
Ce nu trada nici cind destinul,
Avea in drumul sau un tel,
Sa nu mai guste-n veci pelinul.

Se bucura de prietenie,
Si nu vroia sa o tradeze,
Acolo-n codri din cimpie,
Vroia iubirea s-o viseze.

Si a ramas un biet catel,
Fidel, cu sufletul curat,
Cu chipul blind si ochi de miel,
Dar, un catel adevarat.