miercuri, 20 iunie 2012

Fulgul.




Esti fulgul, care m-ai atins.
Venit de undeva, din departare,
Si lacrima, pe mine ti-ai prelins,
Sa nu iti pierzi, si ultima suflare.

Te-am incalzit, atunci cand tremurai,
Si te-am facut, sa nu mai lacrimezi,
Ti-am dat un nume, si te-am pus in rai,
Ti-am dat speranta noptii, sa visezi.

Acum din fulg , ai devenit iubire,
Si ma gandesc, ca esti acum a mea,
Privesc spre tine, si spre nemurire,
Si totdeauna, vei ramane-o stea.

Cand m-ai atins, ai inceput sa plangi,
Si lacrimile iti curgeau siroaie,
La minea-i vrut , in zborul tau s-ajungi,
Si ochii tai, sa nu-ti mai planga-n ploaie.

Te-ai cuibarit la sanul meu,
Si m-ai cuprins , sa nu mai poti , sa pleci,
Cand ai fugit din cusca cea de leu,
Cu mine-ai vrut in noapte sa petreci.

Ce dor nebun si plin de mangaiere,
M-a tot cuprins, si-n mine s-a inchis,
Si vantul lin, cea duce adiere,
M-anconjurat, cu tine m-a atins.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu