Floare de nufar.

Din lacul florilor de nuferi,
Privind spre tine, te-am cules,
In ziua sfinta sa nu suferi,
Fiindca din ape te-am ales.

Erai tu floarea ce plutea,
Pe linul apei , lin agale,
Si toata-n soare stralucea,
In drumul tau, incet la vale.

Si adierea te-nvirtea,
Pe frunza ce era sub tine,
Coroana frunzei iti era,
Cararea dragostei divine.

Te-am luat si te-am adus in mine,
Sa fii pe luciul din izvor,
Si-am impletit cu flori in tine,
O floare sfinta , si un dor.

Am pus sageti in virf cu roua,
Si le-am trimis spre tine-acum,
In sufletul tau, ca sa ploua,
Cu dragostea, in al tau drum.

Te-am pus, in lacul meu, din suflet,
Sa nu te pierd, sa-mi fii mereu,
Cararea sfinta si duioasa,
Printesa sufletului meu.