PLOAIA STELELOR.

Afara ploua linistit,
din stele lacrimi de iubire,
peste ochii carea-u obosit,
sa-si caute o fericire.

Si ploaia cade lin pe ei,
ca o sclipire in cadere,
cand nu se mai aprind scantei,
si cand se-asterne o tacere.

Se-aude ploaia care canta,
cu stropii ei fermecatori,
si ochii-n lacrimi se alinta,
cand te ating te trec fiori.

Si luna cade cu lumina,
in oglindirea stropilor,
ca mierea dulce si divina,
pe catifeaua buzelor.

Te-auda ca strigi incet la ploaie,
ca esti in sfarsit fericita,
ca ochii tai iti curg siroaie,
si cad in marea linistita.

Si un sarut incet te-atinge,
pe buzele ude de stropi,
si in iubire vei invinge,
in cerul sfant la sfinte porti.

 — la John F Kennedy International Airport.