CALAII.

Vin calaii la altar,
Toti manjiti de sange,
Au in gand o moarte iar,
Viata pentru-a stinge.

Cand ating icoanele ,
Plang ingeri in ele,
Bat in noapte clopote,
De rasuna-n stele.

Curge sangele pe ei,
Cand calc spre altar,
Ingerii numesc misei,
Ca omoara iar.

Lasa urme in biserici,
Sange ce striga-n altar,
Spun ca sunt umili la clerici,
Si cand ies ucide iar.

Se cutremura pamantul ,
De sange nevinovat,
Se aude iar cuvantul,
Pentru sangele varsat.

Suna clopotul in slujba,
Si-n cuvantul Domnului,
Oamenii se-aduna iara,
in altarul domului.

Arde candala-n biserici,
Pentru sufletele lor,
Slujbele se tin de clerici,
In ecoul stelelor.

Plang maicutele-n genunchi,
Ca-u pierdut ce le-a fost drag,
Curg siroaie in manunchi,
Lacrimile in sirag.

Ard in suflet lumanari,
Dar calaii nu le pasa,
Celor ce-au murit mai ieri,
Stau cu Domnul azi la masa.