DESTINUL IUBIRII.

Tu imi soptesti ca vine ploaia.
si totul suna ca o veste,
in noi se-aprinde iar vapaia,
Si hai sa-ti spun iar o poveste.

Si am sa-ncep sa-ti spun ceva,
ca noaptea mie imi sopteste,
ca numai tu vei fi a mea,
cand dragostea iar infloreste.

Si-a coborat o stea din cer,
si mi-a vorbit frumos in vis,
ca niciodata n-am sa mor,
decat cu tine-n paradis.

Dar luna, a coborat la geam,
cand un sarut ti-am dat pe buze,
si-n raza ei eu te tineam,
cand licurici cadeau pe frunze.

Si ploaia uite c-a venit,
ca o naluca ce se-ascunde,
cand stelele din infinit,
lumina noptii o aprinde.

Te tot privesc cum nu te saturi,
de dragostea ce vrea sa-ti fie,
pe lacul noptii plin de nuferi,
o mare sfanta in campie.

Si-n marea sfanta sa cobori,
si printre nuferi sa plutesti,
si-apoi in visul meu sa zbori,
Si-apoi sa vii sa ma iubesti.

Si-o sa te iau sa te cuprind,
si cu parfumul sa te-mbrac,
in zborul noptii sa te prind,
iubirea-n tine sa impac.

Cand stelele-ti vor fi cararea,
si ploaia va cadea-n petale,
din zare-ti va canta iar marea,
cand te sarut si-adormi agale.

Hai, vin-o-acum sa te iubesc,
si-o perla sfanta sa te fac,
asculta-ma cand iti vorbesc,
caci in iubire vreau sa zac.

 — în New York.