FARMECUL TOAMNEI.

Toamna, toamna , ruginie,
ai venit tu iar la noi,
sa ne-aduci iar armonie,
frunzelor de prin zavoi.

Ne-ai pictat copaci-n frunze,
fructele tu ni-le-ai copot,
ai dat somnu-n buburuze,
si culoarea-n al tau port.

Totu-i vis si armonie,
cand in codru e culoare,
si-n frumoasa lui campie,
totul e in sarbatoare.

Tu ti-ai luat o haina noua,
si esti mandra fermecata,
chiar in tine daca ploua,
tu esti toamna cea bogata.

Esti mireasa-mpodobita,
ce-ti astepti frumosul mire,
si in haina ta gatita,
tu esti zana in sclipire.

Tu lucesti frumos in soare,
care-ti spala in lumina,
haina ta in sarbatoare,
si frumoasa ta gradina.

Bate vantul peste tine,
si te-adie-n orice clipa,
toate frunzele divine,
iti picteaz-a ta aripa.

Si te duci, te duci, te duci,
pana somnul lin te prinde,
si pui capul sa te culci,
cand o iarna te cuprinde.