CLOPOTELE DESTINELOR.

Afara ploua ne-ncetat,
Si noaptea e tarzie,
Chipul tau bland nu l-am uitat,
In floarea din campie,

Campiile au inflorit,
Cand tu treceai prin ele,
Toate ti-au spus si ti-au soptit,
Ca luna-i intre stele.

Eu am venit la gura ta,
Cu dulce-a sarutare,
Si-am pus si sufletul in ea,
Si dragostea-n petale.

Si ti-am vorbit cuvinte dulci,
Ca noaptea sa iti fie,
O alinare cand te culci,
Cu luna in campie.

Ti-am spus ades ca te iubesc,
Si ti-am adus in dar,
Atunci cand stelele sclipesc,
Iubirea de clestar.

Si te-am furat pentru un timp,
Si-ai fost a mea coroana,
Cu flori in vis si-n anotimp,
Mi-ai vindecat o rana.

Mi-ai spus ca lumea a-nceput,
Sa-ti fie pentru tine,
Noaptea cu roze-n asternut,
Cu dragostea din mine.

Si noaptea nu a mai plouat,
Cu fluturi de matase,
Cand ochii mei te-au sarutat,
In clipele frumoase.

Si-au coborat din paradis,
Cand clopotele suna,
Toti ingerii din al tau vis,
Tinandu-ne de mana.

Si-un rasarit a aparut,
Si tu erai frumoasa,
Acolo unde ne-am stiut,
Acolo-ai fost mireasa.