LUCEAFARUL.

Coboara-n vis iubita mea,
Pe raza lui sa treci,
Cu ochii tai de catifea,

Cu mine sa petreci.

Tu curgi in visul meu curat,
Ca unica fecioara,
Totul in el i-adevarat,
Cum este-n primavara.

Mai treci ades pe la izvor,
Cu apa cristalina,
Sa bei sa-ti potolesti un dor,
Cand noaptea este plina.

Si tu cobori luceafar bland,
Ca luna in cascada,
Patrunzi incet la mine-n gand,
Iubirea sa te vada.

Caci te iubesc si nu te las,
Tu singura fecioara,
Asculta tu unicul glas,
Pe strune de vioara.

Caci noaptea vine iar in flori,
Cu ploaia ei de stele,
Cand te sarut ma trec fiori,
Cand noi fugim prin ele.

Si te privesc ce blanda esti,
Cand vantul te adie,
Ca o printesa din povesti,
Ce fuge prin campie.

Si-aduc in ochii tai sa vezi,
Cum luna de arama,
Te cheama-n vis ca sa visezi,
Cand nafura te cheama.

Cobor cu tine in eden,
Sa vezi tu paradisul,
Atunci in noapte eu te chem,
Sa nu ne pierdem visul.

Si-ti impletesc in parul tau,
Cununi de flori alese,
Pe buze te ating doar eu,
De altul sa nu-ti pese.

Si te aleg sa te visez,
Sa-mi fii a mea mireasa,
Cu luna-n ochi te luminez,
Si voalul de matasa.

Acum privesc la fata ta,
Cum ploaia de petale,
Te ninge cu iubirea mea,
Cand ochi-ti fug agale.

Si tu cobori sa te iubesc,
In noaptea de amor,
Si cu-n sarut te-ademenesc,
Si-apoi ma-ntind sa mor.