CANTECUL VIORII.

Iti cant iubito in pomii din ninsoare,
Pe strunele viorii petale poposesc,
Se-aseaza chipul tau si blanda alinare,
Arcusul curge lin atunci cand te iubesc.

Se-aude lin un cantec, venit de pe arcus,
Cand strunele il lasa spre tine sa pluteasca,
Din flori si din ninsoare ce au cazut de sus,
Se varsa azi petale in ochii sa-ti straluceasca.

Canta vioara-n noapte cu glasul fermecat,
Ca un castel in munte in raza soarelui,
Cand norii curg agale pe chipul tau curat,
Si ploaia curge lin pe ochii dorului.

Nimic nu se aude mai sfant ca o vioara,
Nici cand nu se opreste arcusul fermecat,
Mai stii sarutul dat in vis in prag de seara,
Atunci cand ochii tai din mine l-au gustat.

Ma duc cu tine-n noapte sa gust din paradis,
Polenul din iubire pe gura ta sa-l pun,
S-aduc luna cu soare sa lumineze-n vis,
Sa-ti lumineze chipul ca coada de paun.

Acum e sarbatoare, vioara inca-ti canta,
Si tu plutesti duioasa ca nufarul pe val,
Iubirea mea iti spune prin trestia cea sfanta,
Ca tu imi esti iubirea, ce-adie de pe voal.