POVESTEA VISULUI.

POVESTEA VISULUI.


A fost odata un vis frumos,
A fost si nu mai este,
In codrul sfant si luminos,

Dar a ramas poveste.

Cadea prin stele ca un vis,
Si se-arata frumoasa,
Facand lumina-n paradis,
Cu ochii de matasa.

Trecea ades pe la izvor,
Cu apa sa se-adape,
Caci imflorea in ea un dor,
Ca nuferii pe ape.

Cand am vazut-o cum era,
Si cat e de frumoasa,
In mine focul o dorea,
Sa-mi fie-a mea aleasa.

Avea un zambet fermecat,
In razele de soare,
Cand soarele-i zambea curat,
Cerul plangea-n petale.

Plangeau si nuferii pe ape,
Cand ea trecea pe valuri,
Si luna incepea sa sape,
Iubirea intre maluri.

Fugeam cu ea sa ne iubim,
Prin campurile toate,
Si nu vroiam nimic sa stim,
Vroiam doar libertate.

Intram in paradisul nostru,
Ca acolo ne iubeam,
Din flori pe cap avem capastru,
Ca-n suflet ne doream.

Dar a venit furtuna mare,
Si vantul ne-a luat,
Si ne-am pierdut in departare,
Si viata ne-a uitat.