DUHUL IUBIRII.

Ma adun in mine astazi, 
Si ma plimb prin codrul verde,
Ma intreb de ce mai cazi,

Cand luceafarul te vede.

De ce nu mai poti sa mergi?
Fara sa dai socoteala,
Si de ce nu poti sa negi?
Sa le pui raspunsu-npoala.

Ca iubesti pe cine vrei,
Si nu vrei sa dai socoata,
Sii pui dragostei cercei,
Cand mananci pamant cu apa.

Numai apa care curge,
Din izvorul de iubire,
Lin, duios, frumos se scurge,
In roza de fericire.

Si cand cad florile toate,
Peste chipul ei curat,
Atunci tu vei sti ca poate,
Vei iubi adevarat.

Ma plimb noaptea ca un duh,
Dintr-o lampa fermecata,
Ca sa scap de-al meu naduf,
Sa prind chipul tau de fata.