LUCEAFARUL IUBIT.

Dormi tu luna-n asfintit,
Si-n lumina ta maiastra,
Cami doresc sa fi iubit,
Ochii ei de la fereastra.

Ochii ce m-au fermecat,
Cand ii sarutam in ploaie,
Cand din noapte am muscat,
Sa-i ascund de-a lor siroaie.

A-nceput sa planga luna,
Cand chipul ei la zarit,
Soarele i-a pus cununa,
Si in somnm a asfintit.

Noaptea canta sus in stele,
Unde soarele si luna,
Sunt luceferi printre ele,
Cand din astre-i cad cununa.

Se inghesuie s-o vada,
Carul mic si carul mare,
Ploaia stelelor sa cada,
Cu luceferii calare.

Se aude valul noptii,
Cum aduce de pe mare,
Florile din stalpul portii,
Si frumoasa ei chemare.

In oglinda dintre maluri,
Joaca soarele si luna,
Cand sclipirea de pe valuri,
Ii aduce-n dar cununa.

Curg luceferii pe ape,
Si se-ascund in trestii line,
Cu tacerea sa se-adape,
Din iubirile divine.

Chipul zanei mele vine,
Si se-ascunde la izvoare,
Din sunete cristaline,
Se nasc mugurii de floare.

Ma ascund ca s-o iubesc,
Printre mugurii de floare,
Cu parfumul s-o sfintesc,
Azi in sfanta sarbatoare.

Ii pun iasomie-n par,
Si pe ochii ii pun petale,
Si din florile de mar,
Ii cad lacrimile-n cale.

Suna clopotul in noapte,
Tras de ingerii din poarta,
Unde dragostea mai poate,
Sa-ti aduca flori in soapta.

Ma cobor in vis cu tine,
Sa fugim in paradis,
Doar iubirea de la mine,
Va fi calea ta in vis.

Esti tot ce iubesc mai mult,
Dintre soare si din luna,
Cand vorbesti eu te ascult,
Si-ti soptesc doar: noapte buna.