DORINTA UNUI SUFLET.

M-am trezit in visul meu,
Cu o lampa fermecata,
M-am gandit cum sa iubesc,

Un chip bland frumos de fata.

Am strans lampa langa piept,
Si mi-am pus doar o dorinta,
N-am avut timp sa astept,
Nici sa-mi spun a mea cainta.

Am simtit un duh iesind,
Cu al sau chip fermecat,
Catre mine-ncet venind,
Si pe loc m-a intrebat;

Sa imi pun doar trei dorinte,
Cate una-ncet pe rand,
Ca nu am loc de cainte,
Daca imi gresesc in gand.

Ia-m raspuns ca vreau doar una,
Nu vreau trei ca nu-mi doresc,
Ca din soare si din luna,
Vreau un chip ca sa-l iubesc.

Mi-a spus sa privesc la luna,
Si atunci cand il zaresc,
Sa ii fac un semn cu mana,
Si sa-l chem sa il iubesc.

Am facut cum el mi-a zis,
Si-anceput ca sa coboare,
Luna-ncetul pe furis,
Aducand in dar o floare.

M-am uitat ce ochi frumosi,
II ardeau ca o comoara,
Erau lini, frumosi,pufosi,
Ce-aduceau doar primavara.

Am atins-o-ncet pe par,
Nu credeam ce vad in fata,
Ia-m prins flori in par de mar,
Si-am cuprins-o cu matase.

Am luat-o atunci la piept,
Si ia-m dat o sarutare,
Nu am vrut sa mai astept,
Si-am fugit cu ea in zare.

O iubesc in orice vis,
Cand luna pe cer se-arata,
Fug cu ea prin paradis,
Ca s-o mai sarut odata.

Avem un castel de flori,
Unde dragostea ne-asteapta,
Toate florile-nculori,
Catre dansa se indreapta.