INTOARCEREA LA DESTIN.

Mai vin din cand in cand la geam,
Si mai pictez pe el o floare,
Mai vad cum florile din ram,
Adie-n vant stralucitoare.

Mai ies in soare sa te strig,
Privesc spre poarta lui deschisa,
In mine-ncep incet sa frig,
Si-m las doar candela aprinsa.

Ea arde ca o lumanare,
Pe un altar in domul sfant,
Si sufletul din inchinare,
E rugaciunea pe pamant.

Imi este dor sa ma cuprind,
Cu tine in sarutul nostru,
Eu bland doar mana o intind,
Sa-ti scot din chip al tau capastru.

Te las in zare sa privesti,
Prin marea sfanta imflorata,
Iubirea mea sa o primesti,
Prin stelele ce cad in apa.

Si undeva te vad cum vii,
Caci soarele pe cer te-arata,
Si-n zborul tau cum tu revii,
La dragostea adevarata.