Asfintitul judecatii

Ma inchin la tine Doamne,

Ma aplec si-ncep sa plang,

Inima in mine doarme,

Si pacatele m-ajung.

Urc pe scara catre tine,

Cu pacatele in spate,

Simt cum crucea mea ma tine,

Si o simt cu greutate.

Trepte-s multe pan la cer,

Greutatea si mai grea,

Portile le simt de fier,

Asta e cararea mea.

Drumul meu pe care merg,

Este drumul din destin,

Ma aplec cu umilinta,

Si la tine ma inchin.

Bat la poarta ta s-auzi,

Ca-m venit la judecata,

Ochii mei de lacrimi uzi,

Plang in lacrima scaldata.

Sunt eu hotul pacatos,

Ce am vrut sa mi-te-n sel,

M-am ascuns ca sunt sfios,

In blanita mea de miel.

Dar m-am inselat eu Doamne,

Ca-m crezut ca nu ma vezi,

Am crezut ca cerul doarme,

Ca o floare in livezi.

Dar acum ma stiu patat, 

Pentru ceea ce-am gresit,

Sufar pentru-al meu pacat,

Si astept al meu sfarsit.

Tu esti Dumnezeul sfant,

Ce conduci o lume-ntreaga,

Viata-i dat-o pe pamant,

Insa lumea tot te neaga.

Vor tu sa le faci palate,

Sclavul lor tu sa le fii,

Sa le dai si bunatatea,

Sa ii duci si-n vesnicii.

Cat de mult se-nseala Doamne,

Cand mintea lor e bolnava,

Se inchina la icoane,

Sa le pui totul pe tava.

Nu mai au nimic curat,

Nici credinta si onoare,

Cand de tine au uitat,

Beau si joaca-n sarbatoare.

Cand i-ajung pedeapsa ta,

Fug la tine sa se-nchine,

Ca le suferinta grea,

Cand pacatele ii tine.

Atunci te numesc divin,

Si promit ca vor fi sfinti,

Ca se-nchin si tot revin,

Dar pe dansii ei se mint.

Dar cand va venii sfarsitul,

Vor intra la judecata,

Sa primeasca asfintitul,

Doar de-o judecata dreapta.