duminică, 16 septembrie 2012

CHEMAREA PARADISULUI.

In viata mea, in drum, si petrele vorbesc,
Ca ai trecut, pe langa ele ca un vis,
Se cearta frunzele padurii, si vestesc,
Ca noaptea e pustie-n paradis.

Se leagana copacii, si vantul ii apleaca,
E dezvelita creanga, si floarea de pe ea,
Si lebada se duce, in zborul ei ea pleaca,
Doar o naframa lasa, cu flori in urma sa.

In codru nu mai canta,nici tril de ciocarlie,
Si marea din campie, de flori a inghetat,
Doar roza mai ramas ,in mijlocul campie,
Si cauta caldura, din chipul tau curat.

Aratate tu soare, si lumineaza campul,
Cea fost odata farmec, si chipul imflorat,
Trimite-a ta caldura, sa incalzeasca gandul,
S-aduca in campie , chipul cel fermecat.

Sa pun pe el naframa cu fir frumos brodat,
Si ochii lui albastri cu flori impodobiti,
S-aduca iara vara, si dragostea ce-am dat,
Sa fim iar impreuna, nostalgitii iubiti.

A imflorit cascada de flori inmiresmata,
Si floarea de pe ram, iubirea a adus,
Din zarea departata, iubita fost chemata,
Sa imfloreasca iara, frumosul paradis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu