ARCADA RUGACIUNII.

Din cerul binecuvantat,
De unde Domnul sfant ne vede,
De-acolo viata el ne-a dat,
Si tot de-acolo ne e veghe.

Avem destin, avem o cruce,
Un drum sa facem pan la el,
Si viata noastra ne tot duce,
Sa urcam treptele spre cer.

Ducem in spate mari pacate,
Fiindca nu stim sa ne oprim,
Avem pe cruce greutate,
Si pentru asta noi murim.

Iubirea-i sfanta si divina,
Dar noi nu stim s-o pretuim,
Din noi va curge marea vina,
Atunci sa stim ca si murim.

Candva urcusul se sfarseste,
Si drumul nostru va sfarsi,
Si-n cer se va suna ca veste,
Ca judecata va venii.

Noi plangem ca avem durere,
Dar nici nu stim sa ne iertam,
Dorim sa stim de mangaiere,
Si toti pe rand ne judecam.

Avem un tel in rugaciune,
In drumul nostru pan la cer,
Avem pe bolta lui un nume,
Ce-n lume nu este mister.

Noi suntem frati dar ne uram,
Fiindca mandria ne e mare,
Nu stim onoarea s-o marim ,
Cand stam la sfanta inchinare.

Ma plec in fata ta acum,
Cu capul meu umil plecat,
Nimic nu-mi sta acum in drum,
Sa-mi spun la tine-al meu pacat.