Sunt trist şi nu sunt înţeles
şi asta mă omoară,
din flori pe tine te-am ales
în fiecare seară
Şi mă gândesc mereu la noi
în fiecare clipă,
să-ţi fur din floarea de trifoi
o singură aripă.
Mă uit la tine cum clipeşti,
zâmbind aşa sfioasă
şi mă întreb de mă iubeşti,
ştiind că eşti frumoasă.
Sunt ca un prinţ în faţa ta
şi care te iubeşte,
şi care-n vis mereu te vrea,
o filă de poveste.
Eşti ca un înger în altar,
ce candela aprinde,
să-mi dea lumină astăzi iar
şi mâna mi-o întinde.
Privesc şi iar mă minunez,
o zi ce se arată,
şi mă gândesc, că mai visez,
un chip frumos de fată.
Eşti înger, demon, sau destin,
nu cred că voi afla,
dar ştiu că mai scăpat de chin,
şi-acum tu eşti a mea.
Nimic nu vreu să mai primesc
în viaţa asta toată,
fiindcă pe tine te iubesc,
fiint-adevărată.
Şi paşii mei nu vor pleca,
nicicând de lângă tine,
voi fi mereu în umbra ta,
să nu te pierzi de mine.
Fiindcă o lacrimă va curge
şi sarea ne-o va bea,
şi-atunci, iubirea mea va fuge,
mereu în urma ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu