cu copita despicată,
unde o aşteaptă seara
printre iarbă aplecată.
Dar privind la chipul tău
care mă priveşte tainic,
îţi aplec sărutul meu
să-ţi arăt cât sunt de darnic.
Eşti ca zâna de frumoasă
printre plopii adormiţi,
unde chipul tău se lasă
pe sub teii înfloriţi.
Ai privirea căprioarei
care doarme în culcuş,
unde turma de mioare
curge lin ca un arcuş.
Munţii se deschid spre lună
şi în crestă o răpeşte,
ca un prinţ ce se cunună,
cu mireasa ce-o iubeşte.
E stăpânul ce se-arată
adormit în vânt de şoapte,
şi cu faţa lui scăldată
fură stelele din noapte.
Te-aş culca cu mine-n crâng
pe polenul de dulceaţă,
unde mă opresc să plâng
lângă tine-n dimineaţă.
Şi când roua străluceşte
printre aur şi rubine,
chipul tău iar mă priveşte
când se-aseaza lângă mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu