o turmă de mioare
călcând la vale printre câini
păşesc prin iarba moale.
Păstorul curge liniştit
cântând din fluier jalea,
ţinutul nopţii adormit
încet cuprinde valea.
Doar câinii latră după oi
şi-n turmă le adună,
prin frunza verde de trifoi
talanga încă sună.
Mioarele au amuţit
de-atâta oboseală,
când noaptea-n stele a venit
cu luna-n a sa fală.
Opaiţul zace şi el stins
lăsat pe-o policioară,
păstorul adormit şi-ntins
cu liniştea de-afară.
Se lasă liniştea de sus
pe culmea adormită
unde tăcerea a apus
pe valea liniştită.
Şi totul a intrat în vis
cu luna de aramă,
tăcerea curge în abis
când noaptea lin o cheamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu