E multă nedreptate azi
când eu te-aştept ca o chemare,
chiar lângă mine dacă cazi,
eu voi striga în gura mare.
Mi-e frică să te chem să vii,
să-mi baţi în geamul meu odată,
ştiam c-acum o să revii
şi nu ştiu de mai eşti curată.
Ai fost în visul meu demult
când mi-am dorit să nu mă laşi,
pe tine-am vrut să te ascult,
iubire dulce-n ai mei paşi.
Acum mă tem să te primesc
căci inima nu mă ascultă,
şi nu mai ştiu dacă iubesc
sărutul tău ce nu mă uită.
Ascultă-mă când îţi vorbesc
şi lasă-mă măcar odată,
să chem fiinţa ce-o iubesc,
ce plânge-n chipul tău scăldată.
Cu piatra-n tine, cine-ar da?
să te alunge ca o fiară,
că te adun iubirea mea
ascunsă-n suflet, o comoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu