doar inima-ţi pune în suflet cuvinte,
şi-ţi curge iubirea, când ura te spală
ca ploaia nebună, cu stropi în năvală.
Doar sufletu-ţi lasă o poartă deschisă
şi candela-n tine rămâne aprinsă,
să faci, diferenţa-ntre viaţă şi moarte,
iubirea să-ţi fie mereu mai aproape.
E cruntă durerea ce vine nebună,
ca haita de lupi ce atacă sub lună
când prinde o pradă, o rup în durere,
şi moartea se lasă pe ea în tăcere.
Destinul nu-ţi iartă, păcatul din cruce,
doar mirul din suflet, iubirea-ţi aduce,
atunci vei primi de la domnul iertare
şi duhul îţi pune, în ea alinare.
Minciuna te duce, în lacrimi amare,
şi ochi-ţi băltesc printre gustul de sare,
şi-atunci să aprinzi, lumânarea din tine,
ca ziua să curgă, în patimi divine.
Să cazi în genunchi, să priveşti în oglindă,
şi-apoi să te rogi, la domnul să-ţi prindă,
iubirea de suflet, şi dragostea-n tine,
şi-apoi să te-ntorci fericită la mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu