TAINA SUFLETELOR

În taina sufletelor noastre
eu îţi vorbesc s-auzi ascuns,
şi-n clipele ce sunt sihastre
cu dragostea eu te-am pătruns.

Sunt şoapte care dau năvală
şi bat mereu să te atingă,
să îţi vorbească fără fală
şi-apoi în vis să te cuprindă.

Tăcută eşti când mă asculţi
cu ochii tăi ce mă privesc,
ca soarele ascuns în munţi
pe colţ de stele îţi vorbesc.

Îţi mângâi  buzele tăcut
când gândul meu îţi tot vorbeşte,
şi-atunci eu ştiu că s-a născut
iubirea mea ce te iubeşte.

Nu pot să stau nepăsător
când chipul tău mă înconjoară,
mai mult de tine-mi este dor
când lacrimile mă omoară.

Eşti vis, nălucă, sau iubire?
sau poate eşti din univers?
sau poate vii din fericire
ce mi-ai cântat mereu în vers?.