minciuna merge înainte
şi foamea vine după ea,
chiar dacă-ţi cântă dragostea.
Tu nu uita pe unde treci
când fugi adesea pe poteci,
sunt ochii celui ce e sfânt
chiar sus în cer şi pe pământ.
Să te opreşti şi să priveşti
chiar dacă vrei să mai iubeşti,
în urma ta ce ai lăsat
fiindcă pin lacrimi m-ai vărsat.
Dar timpul se va răzbuna
când îţi va bate-n uşa ta,
şi-atunci pedeapsa te aşteaptă
la judecata ce e dreaptă.
Nimeni nu scapă de păcat
chiar dacă-n suflet a intrat,
căci crucea-ţi plânge pe destin
cu-amare lacrimi de pelin.
Şi când mândria te-a ucis
tu te-ai ascuns în al meu vis,
şi mai minţit cu gura ta
când noaptea a murit şi ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu