Eu doar o clipă te-am iubit
şi visul ţi-a dus dorul,
pentru că-n tine am găsit
iubirea şi amorul.
E prea târziu să te mai las
să pleci de lângă mine,
când toate clipele din ceas
bat astăzi pentru tine.
Şi dacă totuşi ne-am iubit
lăsând dorul să treacă,
cătând în tine am găsit
iubirea să îmi placă.
Eu, niciodată n-am putut
nebun să fiu în toate,
fiindcă în suflet m-a durut
păcatele de moarte.
Şi prea târziu am înţeles
cei dragostea nebună,
cu tine-n noapte am cules
doar visul de pe strună.
Îmi este dor, şi-aş vrea să ştiu
ce patimă ne-ajunge,
să-ţi pun iubirea în pustiu
când sufletul îţi plânge.
Nu pot să stau nepăsător
ascuns, tăcut în mine,
când sufletul îmi este gol
el fuge după tine.
Sunt mii şi mii de stele-n cer
şi toate luminează,
când munţii fug pe-al lor eter
pe tine te visează.
Aşa e scris pe-al meu destin,
pe steaua mea divină,
să fii a mea atunci când vin
frumoasă şi senină.
Şi-ngenunchez în faţa ta
ţinându-te de mâna,
să-ţi dau în dar iubirea mea
în foamea ta nebună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu