BETIVUL SATULUI

Sa-ntalnit baba cu moşul
pe o uliţă în sat,
când cânta încă cocoşul
moşul era mort de beat.

Şi la luat baba la sfadă
de s-a adunat tot satul,
era lumea toată-n stradă
de nu se vedea asfaltul.

  Unde umbli beţivane?
vaca-n grajdi este nemulsă,
oile zbiară de foame
şi de vaca-m fost împunsă.

La scuipat baba odată
ca-nceput să radă lumea,
era foarte supărată
şi beţiv tot îl numea.

Moşu-aluat baba de mână
şi-a ţipat în gura mare,
a-nceput apoi să-i spună
să îl ducă în spinare.

  Nu mai pot, ascultă babă:
eu sunt beat şi ameţit
dum-acas-acum degrabă,
toată viaţa te-am iubit.

  Tu nu vezi, se uită satul,
ca la circ s-a adunat,
ştii că eu îţi sunt bărbatul,
poate-acum te-am supărat.

  Taci din gură beţivane
că m-am săturat de tine,
poţi să mori acum de foame,

nu mai dormi in pat cu mine.

Şi s-a dus n-apoi spre casă
drăcuind moşul într-una,
când in sat seara se lasă
a-nceput pe cer furtuna.