Şi de ar fi să treci vreodată
pe lângă mine călător,
priveşte-mi ochii înc-odată
chiar dac-ar fi atunci să mor.
Să nu mă laşi să-n dur iubirea
fără să ştiu că m-ai văzut,
să mă săruţi cu fericirea
chiar dacă-n lacrimi am crezut.
Mereu ştiam că vii la mine
şi aşteptam să mă atingi,
căzută-n porţile divine
cu-al tău sărut tu să mă ningi.
Tu-mi eşti iubirea şi amorul
ce nu mă laşi nicicând să dorm,
tu mi-ai aprins în mine dorul
şi visele ce curg în somn.
Te-aştept să vii să mă priveşti
chiar de ar fi să urc spre cer,
măcar să-mi spui că mă iubeşti
şi-apoi mă duc spre-al meu eter.
Şi-acolo eu am să te-aştept
cu inima din mine-aprinsă,
ce bate pentru tine-n piept
când noaptea-n vise este stinsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu