Iubita mea ce mâine vii cu-al tău sărut la mine,
te-aștept ca apa în pustiu să mă sărut cu tine,
să simt doar adierea ta în floarea de pe ramuri,
să te ating când tu coborî la mine între geamuri.
Frumoasă ești în haina ta pictată-n curcubeu,
frumoasă ești iubirea mea când te sărut doar eu,
și lasă-te ca zâna mării ce cade peste valuri,
când lași coroana ta de flori să curgă peste maluri.
Sunt eu cu tine în poveste când toți copacii dorm,
mă-mbat cu tine-așa de tare și cad mereu în somn,
și tu îmi torni parfumul tău în stropi de rouă pură,
ca floarea ce adie-n zbor adusă pe-a ta gură.
Răsare soarele în zori pictat cu-a ta coroană,
împodobit cu haina ta pe chipul de aramă,
și aur lasă-n urma lui pictând stropii de rouă,
petalele din haina ta încep încet să plouă.
Ce dulce ești frumoasa mea când gura mea așteaptă,
să pun pe tine stelele în cer la sfânta poartă,
să îți zâmbesc în ochii tăi cu-al meu sărut ce-a die,
hai vin-o-acum frumoasa mea cu luna în câmpie.
Și părul tău pictat cu flori în ramuri de mătase,
căzut în vântul de culori în zilele frumoase,
și n-o să uit că tu exiști ca primăvara-n stele,
și-o să te fur să mă iubesc cu tine între ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu