Unde gândul nu pătrunde
inima mea te așteaptă,
că o ploaie se ascunde
ascultând iubirea dreaptă.
Ce frumos e anotimpul
ce se-ascunde printre ramuri,
în secunde bate timpul
arătând lumina-n geamuri.
Ești o cupă de iubire
când te gust te simt aproape,
și aștept a ta venire
că o lebădă pe ape.
Trece timpul că o mare
când în seară se arată,
răsărind încet din zare
luna cu a ei surată.
Ea te strigă și te cheamă
cu oglindă ei de stele,
și sărutul de aramă
iar te fură printre ele.
Ochii tăi ce fură cerul
luminează în rubine,
colorând frumos eterul
îmbătându-te cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu