SA NU TE-ASCUNZI.

 

 
 Să nu te-ascunzi în lacrimi ca luna după soare,
 să-mi lași privirea ta să-mi fie alinare,
 privesc la ochii tăi cum joacă în lumină,
 ascunde-mă în ei frumoasa mea divină.
 
 Să nu te-ascunzi de gura ce buzele ți-ating,
 căci vin cu-al meu sărut și-n vraja lui te prind,
 ca un luceafăr blând coborî când te sărut,
 și-n maingaieri de stele ce cad în așternut.
 
 Să nu te-ascunzi de ploaia ce ochi ți-i alină,
 cu mângâieri din ploaie căzută din lumină,
 căci strigătul meu vine, și iar , și iar te cheamă,
 furată de parfumul din roza de aramă.
 
 Să nu te-ascunzi iubito când fulgii cad din stele,
 doar ochii mei privesc la tine printre ele,
 și inima te-așteaptă ca soarele pe apă,
 chiar dacă munți de stele pe tine te așteaptă.
 
 Să nu te-ascunzi de mine în codrul de aramă,
 căci sufletul te vrea și-n visul lui te cheamă,
 sunt trandafiri ce-așteaptă sărutul tău divin,
 când îngerii din poartă mă cheamă că să vin.
 
 Și voi veni la tine când ochii te privesc,
 chiar dacă cerul plânge când stelele lucesc,
 chiar dacă noaptea fuge spre mirele ce-așteaptă,
 iubirea nu înșeală și încă este dreaptă.