Dezleagă-mă iubire de ura din veșmânt,
căci iar mă fură răul cu inimă lui rece,
și vreau să fac cu tine astăzi legământ,
să-l las să fug-afară și-n drumul lui să plece.
Dezleagă-mi inima ce-o țin în colivie,
și las-o liberă în drumul ei să zboare,
că stropul care cade din apa ta cea vie,
să cadă pe polenul din ochii ei de floare.
Dezleagă-mi adevărul că strigă după tine,
și fă-l al tău luceafăr sa-ți lumineze cerul,
și lasă perla nopții să cadă peste mine,
să-ți dau sărutul meu ce fură iar eterul.
Dezleagă-mă pe mine să pot să te ating,
căci te doresc nebun când inima așteaptă,
și vreau în zborul meu cu tine să înving,
doar universul sfânt și dragostea cea dreaptă.
Dezleagă poarta ta căci cerul se închină,
și lasă lacătul să cadă de pe ea,
că vin acum la tine iubirea mea cea lînă,
să mă iubesc cu tine pe cerul tău de stea.
Și-n răsăritul care aduce dimineața,
întind o rugăciune la sfântul tău altar,
că roua de pe tine să-mi spele iară față,
și voi veni la tine să te sărut eu iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu