DE CE?

 
 De ce plâng stelele când norii se adună?
 de ce plâng ochii tăi în lacrimi și-n furtună?
 de ce iubirea mea te-așteaptă iar în poartă?
 de ce lacul cu stele pe valul lui te poartă?
 
 Sunt zile ce se nasc cu îngerii în rouă,
 și-n răsărit de soare cu razele lui plouă,
 sunt diamante pure ce curg în ochii tăi,
 sunt eu iubirea ta ce strălucesc în ei.
 
 Sunt ape în cascade ce curg ca să te fure,
 sunt ochii tăi de aur ce stau ca două mure,
 ascunși în flori de nufăr ce joacă între maluri,
 ca un sărut divin ce curge printre valuri.
 
 Te vreau acum iubito la ușa din altar,
 când lumânări aprind să-ți dau iubirea-n dar,
 să te răpesc în visul din sfânta mea cetate,
 să-mi fii icoana mea în inimă ce-mi bate.
 
 De ce te-ating cu gura în răsărit de soare?
 de ce culeg săruturi din ochii tăi de floare?
 de ce plâng rozele când pierd petalele?
 de ce plâng apele când curg izvoarele?
 
 Aștept să-i spui iubirii azi ce te-a întrebat,
 chiar dacă noaptea curge și-n vise s-a lăsat,
 chiar dacă ești frumoasă și știi că te iubesc,
 chiar dacă fulgi de stele pe tine strălucesc.