Doar trandafii vin să plângă iar în lacrimi,
că și-au pierdut parfumul ce s-a ascuns în patimi,
și plâng iar ochii tăi ce au pierdut iubirea,
căci n-au văzut petala ce le-a adus orbirea.
Sunt sânii tăi ce plâng ca două lacrimi pure,
și au în fața lor polen dulce de mure,
au diamante dulci căzute de pe buze,
ca perlele din mare ascunse în meduze.
Cascade de săruturi curg de pe valul mării,
și lumânări se-aprind la poarta închinării,
când cad cuvinte lin în vântul de afară,
amurguri plâng ascunse pe strune de vioară.
Ce dulce e iubirea când foamea o sărută,
și trandafiri în lacrimi o cheamă iar la nuntă,
când fuge ochii mei pe coapsa ta atinsă,
atunci îmi dai sărutul cu gura ta întinsă.
Și visul meu îl furi ca perna ta să fie,
ca ploaia ce te spală spre tine când adie,
când fulgi de păpădie se-nvart în valsul lor,
atunci iubirea mea eu mă întind să mor.
Și las pe tine semnul că te-am iubit odată,
și ți-am străpuns iubirea prin ochii tăi de fată,
Și am sădit în tine sămânța mea cea vie,
și te-am lăsat să plângi frumoasă pe vecie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu