Te-am furat din cetate și-am zburat peste ape,
când ți-am arătat doar chipul tău din valuri,
am valsat peste noapte cu iubirea ce poate
să mai pună un strop peste maluri.
Am întins către tine doar iubirea curată
și în frunze de aur lin plutește,
stropi din suflet vorbesc cum a fost doar odată,
și în lacrimi de stele luna încă-ți vorbește.
Ai căzut ca o floare pe un val călătoare,
și odată cu mine ne-am iubit iar în cer,
eu ți-am fost iar chemare ca un zâmbet de soare,
și-a plouat cu iubire noaptea sfântă-n ețer.
Nuferi lin iar plutesc pe castele de stele,
ca o ploaie ce plânge-n cascadă,
ca un suflet de înger ce curge prin ele,
când buzele mele vin să te vadă.
Lacrimi cad în parfum ca izvorul în taină,
când sărutul te cheamă în visul ce plânge,
și buzele mele te-mbrăca în haină,
când iubire te cheamă și-n brațe te strânge.
Dorul m-apasă și gândul mă fură,
și-aramă din noapte mă duce la geam,
iubirea mă strigă cu dragostea ei pură,
că steaua din noapte odată eram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu