Tu primăvară ai venit fără să sune goarna,
și-n zborul tău ai reușit să lași în urmă iarna,
copacii goi i-ai îmbrăcat cu flori din haina ta,
și niciodată n-ai uitat să pui polen pe ea.
Când fugi pe câmpuri le învii cu un sărut din taină,
și niciodată n-ai uitat să le îmbraci în haină,
să pui pe el coroana ta cu flori vii îmbrăcate,
din haina ta să ningă iar petalele pictate.
Și-aleile au imflorit în pete de culoare
când toți copacii sau trezit cu ochii lor în floare,
parfumul tău i-au îmbătat și nu mai dorm în vise,
în ziuă totul e curat c-am basmele promise.
Te cântă iar un pițigoi ce țipă-n gura mare,
se-aude cântul lui acum în răsărit de soare,
și răsăritul s-ambatat de haina ta frumoasă,
cu razele lui ți-a cântat că te-ai întors acasă.
Tu ești frumoasă ca o stea în haina ta de stele,
când luna s-a pierdut și ea când se plimba prin ele,
totul e vis și armonie în tine primăvară,
iubirea ta mai curge-acum pe strune de vioară.
Privesc cum tu ai înviat natura iar la viață,
poeții toți te-au îmbătat cu un sărut pe față,
și ți-au pus aur iar în flori când te-au pictat fecioară,
și strălucești iar în culori chiar dacă este seară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu