VOINTA IUBIRII DIN DESTIN.

 Mi-e dor de tine și gândesc,
 te vreau iubirea mea
 aș vrea acum să te iubesc
 chiar dacă ești o stea,
 te vreau mai mult decât lumina
 și-aș vrea să mă săruți,
 să nu ne căutăm doar vina
 te rog să nu mă uiți.
 Nu vreau nicicând să uit de tine
 și vreau sărutul tău,
 ești ca izvorul în coline
 ce curgi în dorul meu,
 și munții curg în luciul tău
 ca stelele-n aramă,
 tu știi, iubit îți sunt doar eu
 când buzele te cheamă.

 Ce dulce ești frumoasa mea
 ca creastă sus în soare,
 când rază lui de catifea
 îți este-a mea chemare,
 și munții curg ca un izvor
 ce fug printre coline,
 de tine-mi este-atâta dor
 de mă topesc în mine.
 Săruta-mă ca să adorm
 pe pieptul tău încet,
 să mă săruți în al meu somn
 de vrei eu te aștept,
 și nu te laș când visul meu
 te cheamă-n a lui taină,
 te-aștept în el să vii mereu
 să-ți vindec a ta rană.

 Ce gând frumos îmi vine-acum
 și-mi spune că te-așteaptă,
 te cheamă-ncet pe al sau drum
 să calci pe a sa treaptă,
 și-acolo-n ușa lui eu sunt
 și-aștept iubirea ta,
 eu fac cu tine legământ
 să fii pe veci a mea.
 Te fac luceafărul din ape
 când nuferii te cheamă,
 lumina ta încet străbate
 oceanul de aramă,
 și stelele din jurul tău
 te-mbrăca în mătase,
 când te privesc te văd doar eu
 în nopțile frumoase.

 Vreau doar să te sărut acum,
 s-adorm pe gură ta,
 nu vreau să laș iubirea-n scrum
 vreau doar să fii a mea,
 vreau pe obrazul tău să pun
 un semn de fericire,
 să fie steaua mea din drum
 în veșnica unire.
 Și degetul să-ți fie plin
 cu semnul de credință,
 când bem paharul plin de vin
 s-avem în noi voință,
 și lumânarea din altar
 să ard-a ei lumină,
 să ne-nchinam la domnul iar
 pentru păcat și vină.