TU ESTI IUBIREA.

 

 
 Tu ești femeia cu care cerul se îmbată,
 tu ești femeia cu care m-am iubit odată,
 tu ești iubire cu care eu m-am sărutat,
 tu ești sărutul pe care-n buze l-am gustat.
 
 Ești adevărul pe care cerul tot îl plânge,
 și lacrima din el pe chipul tău te-atinge,
 când îți vorbesc și taina te iubește,
 și lacul nopții sărutul îl poftește.
 
 Ești ca o floare când palma mea te-atinge,
 și când năframa nopții în părul tău se stinge,
 în liliac de stele parfumul tău mă fură,
 aștept să mă atingi încet pe a mea gură.
 
 Te vreau în focul meu să fii ce-a mai frumoasă,
 să vii iar lângă mine căci dorul nu mă lasă,
 el strigă ca nebunul când pieptul îmi zvagneste
 și nafură din buze pe tine te iubește.
 
 Așa să știi iubire căci te-am gustat odată,
 și n-am uitat nicicând că floarea ta m-așteaptă,
 ea îmi dorește ploaia ce curge iar din mine
 așteaptă tu iubire că vine iar la tine.
 
 Și am să las să-ți ude petalele de floare,
 ca o lumină vie ce curge-acum din soare,
 să crești iubirea mea ca ziua peste noapte
 și în sărutul meu ce îți vorbește-n șoapte.