De-ar fi să calci pământul în picioare
și drumul tău în drumul meu să treacă,
să nu te uiți când totul te va doare
c-așa e timpul trebuie să-ți placă.
Nu poți să lași când totul e destin
chiar dacă ochii tăi nu vor să vadă,
vei bea din plin paharul tău de vin
chiar de păcatul tău nu vrea să cadă.
Și eu aș vrea să scap de crucea grea,
dar drumul meu mereu mă urmărește,
e ca o umbră care este-amea,
și nu știu dacă ea mă mai iubește.
E greu să treci prin drumul din răscruce
căci mintea ta nu poate să aleagă,
să ai putere să mai duci o cruce
și dragostea din noi să înțeleagă.
De ce e noapte când soare e afară?
de ce iubirea suferă-n tăcere?
de ce mai plouă în amurg de seară?
când roua spală iubirea de durere.
E multă dragoste și ea nu ne vorbește,
ne bate-n suflet cu sărutul ei,
ascult-o tu că ea tot te iubește,
și du-o-n parcuri seara dacă vrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu