Zana si printul.

Mandra esti fecioara mea,
Imbracata cu matase,

Stralucesti cu ochi de stea,
Chipul noptilor frumoase.

Tu adii in ochii mei,
Si in brate mi te scurgi,
Si patrunzi adanc in ei,
Cand incepi duios sa curgi.

Noaptea-n somnul stelelor,
Cand si luna lin clipeste,
Curge apa astrelor,
Din iubire se topeste.

Tu fecioara fermecata,
Fugi pe cer ca o naluca,
Fata ta frumos curata,
Cu iubirea-n ea se culca.

Sufletul din mine fuge,
Dupa tine sa te prinda,
Iubirea din dansu muge,
Ca o zana in oglinda.

Se deschide apele,
Scot din scoici, perle frumoase,
Pentru toate zanele,
Cu privirea de matase.

Dar tu esti unica zana,
Esti iubirea fermecata,
Care vii pe clar de luna,
Sa te mai iubesc odata.

Sa te-nbrac cu flori alese,
Cu coroana de iubire,
Sa te fur dintre mirese,
Noaptea-n cer cu-a ta ivire.