Naluca apelor.

Covor de nuferi plutitori,
Pe luciul lacului pluteste,

Si tu frumoasa dintre flori,
In floarea lor frumos vei creste.

Si in noaptea invierii,
Printre trestii treci agale,
Pana-n clipa revederii,
Stralucesti pe a ta cale.

Te strecori ca o naluca,
Cand adii frumos pe apa,
Pleaca luna de se culca,
Sus in stele ca sa taca.

Noaptea vine linistita,
Si se-aseaza peste tine,
Cu coroana ei gatita,
Sus de stelele divine.

Tu arati frumoasa tare,
Cand sclipirile de ape,
Sunt pe blota plutitoare,
De matasea ta udate.

Ma cobor sa te cuprind,
Buna mea frumoasa zana,
Dupa buze ma intind,
Sa sarut a ta cununa.